Citatul Săptămânii!

Un „Like” de la prieteni poate fi „Unlike” de la angajator. Social Media, lupa recrutorilor

Nu voi avea niciodata o reţinere în a vă prezenta studii care nu includ România (studii relevante, bineînţeles, pentru activitatea noastră) din simplul motiv că trebuie să gândim global, nu-i aşa? Şi dacă tot ne entuziasmează această mobilitate a forţei de muncă mă gândesc că ar fi bine de ştiut ce gândesc deopotrivă angajatorii şi angajaţii din alte ţări.

Sursa: 123rf.com

Aşadar, un studiu realizat anul acesta în SUA de Harris Interactiv pentru CareerBuilder (unul dintre cele mai mari site-uri de job-uri din Statele Unite) ne arată că 43% dintre angajatorii americani, care caută în prezent informaţii despre candidaţi cu ajutorul Social Media, au găsit în aceste medii informaţii ce i-au determinat să renunţe categoric la unii candidaţi, procentul fiind în creştere faţă de anul trecut (cu 9 puncte procentuale - teoretic, la câte informaţii circulă în media despre cum ar trebui să te comporţi, ca şi candidat, în Social Media pentru a nu-i speria pe angajatori, am spune că procentul ar fi trebuit să scadă, dar iată că...).

Potrivit acestui studiu, realizat pe un eşantion de 2.100 de manageri de recrutare şi profesionişti în resurse umane, aproape două din cinci companii folosesc site-urile de social network pentru a se documenta cu privire la candidaţi.

Şi dacă vă întrebaţi ce fel de informaţii i-au determinat pe cei 43% să renunţe la anumiţi candidaţi, studiul răspunde: varietatea de conţinut neadecvat, identificat pe site-urile de socializare. Mai precis, argumentele variază de la dovezi ale unor comportamente neadecvate la informaţii care contraziceau pur şi simplu CV-ul:

·         50% dintre angajatorii în cauză au spus că acei candidaţi publicaseră informaţii sau fotografii neadecvate/provocatoare;

·         48% au spus că au găsit informaţii ce sugerau consumul de alcool sau droguri;

·         33% au găsit injurii la adresa foştilor angajatori;

·         30% au spus că acei candidaţi nu aveau abilităţi de comunicare;

·         28% au surprins comentarii discriminatorii din partea candidaţilor (cu privire la etnie, religie, gen etc);

·         24% au descoperit că acei candidaţi minţiseră cu privire la competenţele lor.

Pe de altă parte, unii angajatori au recunoscut că au întâlnit în Social Media şi informaţii care au determinat o creştere a interesului pentru anumiţi candidaţi, ajungând chiar să înainteze o propunere concretă de job...

Dezvoltarea Inteligenței Emoționale

 

 

Dupa um weekend plin mi-am facut putin timp aseara si am mai cautat informatii despre: „Cum poate cineva să își îmbunătățească competențele de inteligență emoțională?”

Aceasta este o întrebare la care a trebuit să răspund de multe ori, iar ultima dată mi-a fost adresată de Bill George, fostul CEO de la Medtronics, în prezent profesor la Harvard Business School. Bill este co-autorul cărții Nordul real (True North), unul dintre cele mai bune volume în materie de abilități de leadership. Întrebarea lui Bill a fost una justificată; Bill folosește articolele și cărțile mele pe tema inteligenței emoționale și a leadership-ului la cursurile sale. Materialele susțin și argumentează de ce liderii necesită aceste abilități eminamente umane. Dar când se pune problema cum poate cineva să și le dezvolte, Bill a fost mereu frustrat de lipsa materialelor pe care studenții săi ar putea să le folosească.      

Există multe păreri privind metodele de a augumenta abilitățile de inteligență emoțională; Consorțiul pentru Inteligență Emoțională Organizațională (Consortium on Emotional Intelligence in Organizations) prezintă principalele practici, rezultate în urma unei analize efectuate pe studii de cercetare. O culegere, publicată în 2008 de  Harvard Business School Press le pune în practică. Autorii culegerii sunt colegii mei, Annie McKee de la firma de consultanță Teleos, Richard Boyatzis profesor la Școala de Management Weatherhead de la Universitatea Case Western Reserve și Frances Johnston, coleg cu Annie. Reuven Bar-On este editorul-șef al unui alt volum excelent, „Îndrumarea indivizilor către inteligență emoțională” (Educating People to Be Emotionally Intelligent).

Dar metoda pe care eu o consider cea mai interesantă este cea testată în prezent la Universitatea Google. Cu câteva luni în urmă am ținut o prelegere la Googleplex susținând că IQ-ul nu este singurul factor care poate fi folosit pentru a-i identifica pe cei ce vor excela și cei ce pot deveni adevărați lideri. Cu precădere la Google, unde un IQ ridicat pare să fie condiția universală pentru angajare (și o competență vitală pe care toți angajații trebuie să o aibă pentru a-și păstra postul), te-ai aștepta ca alte aspecte, cum ar fi inteligența emoțională, să fie factorul care face diferența dintre angajații de top și cei mediocri.   

În prelegerea mea de la Google am trecut în revistă principalele circuite neuronale care stau la baza inteligenței emoționale: auto-evaluarea și identificarea sinelui, auto-controlul și empatia – abilități ce facilitează eficacitatea interacțiunilor și a relațiilor. De asemenea, am descris noi studii ce prezintă metode care pot dezvolta circuitele neuronale bazate pe conștiința de sine.

În prezent, Universitatea Google oferă un curs de inteligență emoțională ce folosește conștiința de sine pentru creșterea coeficientului de IE. Profesorii ce susțin acest curs sunt Mirabhai Bush, directorul Center for Contemplative Mind in Society și Norman Fisher de la Everyday Zen Foundation. Această abordare contemplativă a dezvoltării IE ar trebui să vină natural pentru  Bill George, un model de inteligență emoțională pe când era CEO la Medtronics și mediator de ani buni. 

Cum sa va remarcati la interviul colectiv.

 

 

La fel ca in cazul unui interviu clasic, un interviu colectiv trebuie pregatit in prealabil si, pentru a avea toate sansele de partea voastra, nu ezitati sa va concentrati pe pregatirea psihologica si pe cautarea de informatii esentiale despre job si companie.

Pregatirea psihologica

Pregatirea psihologica este foarte importanta intr-un interviu colectiv, deoarece trebuie sa va prezentati fara greseli. Prin urmare, este important sa aveti o tinuta impecabila (vestimentatie, coafura, etc.) si, de asemenea, trebuie sa stiti sa comunicati bine in grup. Modul in care interactionati cu grupul, releva capacitatea voastra de a lucra in echipa si permite identificarea spiritului vostru de lider.

Trebuie sa fiti voi insiva deoarece nu reprezinta un castig nici pentru companie, nici pentru voi daca veti fi recrutat din motive gresite sau nepotrivite pentru viitorul job. In momentul in care mergeti la interviu trebuie sa fiti constienti de calitatile voastre, insistand asupra celor care sunt interesante pentru companie.

Stapanirea de sine

Cand spunem interviu de grup, spunem competitie. In consecinta, trebuie sa fiti cei mai buni, punand accent pe cele mai importante calificari si pregatiri ale voastre. Documentati-va despre companie, sectorul de activitate in care activeaza, pozitia in raport cu concurentii, cat si asupra eventualelor schimbari, cum ar fi achizitii, fuzionari. Cititi articole de presa, acestea ar putea sa va ofere raspunsuri pentru anumite intrebari ale angajatorilor si ar putea sa va permita sa va remarcati.

Tonalitatea potrivita

Este important ca in timpul interviului colectiv sa stiti sa adoptati tonalitatea potrivita in functie de moment si sa stiti sa oferiti replici potrivite, in momente potrivite.

Atitudinea

Capcana principala in timpul unui interviu de grup este comportamentul fata de ceilalti candidati. Cu toate ca sunteti acolo pentru a va vinde, nu este necesar sa-i  zdrobiti  pe ceilalti candidati doar cu scopul de a ajunge unde v-ati dorit. Trebuie sa fiti respectuosi si deschisi pentru a trece cu bine peste interviul de grup.

Cea mai potrivita atitudine in timpul unui interviu de grup este sa nu faceti nici prea mult, dar nici prea putin. Sa vorbiti doar voi nu va ajuta sa fiti mai interesanti, iar in cazul in care nu vorbiti deloc nu veti fi apreciati iar angajatorii nu vor putea sa va evalueze abilitatile.

In timpul interviului colectiv trebuie sa stiti sa-i ascultati si pe ceilalti, evitand sa intrerupeti sau sa aveti o atitudine ignoranta.

 

Cum sa faci fata cu succes comentariilor si opiniilor negative ale clientilor tai.

Clientii sunt oameni si, oameni fiind, gresesc ingrozitor. Acelasi lucru il putem spune insa si despre noi, oamenii de vanzari. Iar de aici rezulta o multime de probleme.

Ca si om de vanzari trebuie sa fii permanent constient de acest lucru, sa te inarmezi cu rabdare de fier si motivatie de otel ca sa stii sa faci fata cu succes chiar si celor mai teribile comentarii sau opinii negative cu care te poti confrunta din partea clientilor tai (potentiali).

De ce e nevoie de rabdare?

Hai sa vedem cateva exemple. Pentru coerenta acestui articol voi alege azi doar exemple din domeniul bancar, insa, daca vrei, pot sa te ajut sa gasesti strategiile castigatoare de demontare a comentariilor si opiniilor negative cu care te confrunti si tu in domeniul tau de activitate.

Sa zicem ca in fiecare zi auzi, mai soptit, mai in gura mare, urmatoarele replici din partea clientilor tai:

-Toate bancile sunt niste camatari cu acte-n regula.

-Orice ar face, banca nu pierde niciodata.

-Cardurile de credit sunt cele mai usturatoare produse bancare.

(La finalul acestui articol gasesti varianta smechereasca completa, detaliata de demontare a fiecareia dintre aceste trei afirmatii.:)))

Crezi ca cei care folosesc aceste replici vor sa spuna toti acelasi lucru? Te asigur ca ceea ce se afla in mintea clientului atunci cand face astfel de afirmatii poate diferi enorm de la un client la altul.

Iata de ce, de fiecare data cand auzi o asemenea replica, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este:

-sa zambesti (nu ironic, nu zeflemitor, ci sincer si cu o dorinta reala de a intelege ce vrea sa spuna cu-adevarat clientul din fata ta);

-sa taci pana cand clientul termina ce are de spus, pentru ca rareori el se rezuma doar la atat;

-si sa incepi sa intrebi cu multa eleganta si respect fata de interlocutor astfel incat sa intelegi cat mai exact ce se afla in spatele afirmatiei clientului.

Hai sa vedem exemplul urmator:

Clientul: - Cardurile de credit sunt cele mai usturatoare produse bancare.

Vanzatorul: tace si zambeste sincer

Clientul: - Am avut unul acum ceva timp si abia am reusit sa-l achit si sa-l inchid. Nu mai vreau sa aud de carduri de credit.

Vanzatorul: - Imi pare rau ca ati avut o experienta negativa. Din pacate, nu sunteti singurul caruia i s-a intamplat acest lucru. Ce-ati patitt mai exact?

Clientul: - Acum ceva vreme mi-am facut rapid un card credit, ca mai toti colegii mei. Cum l-am primit, am scos de pe el toti banii de la bancomat c-aveam nevoie atunci sa-mi repar masina. Dupa care a venit potopul: luna de luna plateam, si iar plateam, si nu se mai termina. Pana intr-o zi, cand m-am enervat, m-am dus la banca, am pus pe masa toti banii pe care ii datoram si le-am spus raspicat ca vreau sa-mi inchid cardul de credit. Au incercat sa ma convinga sa renunt, ca poate mai am nevoie de el, dar n-am cedat nici in ruptul capului.

Vanzatorul: - Si vreo alta operatiune cu exceptia celei de retragere de numerar ati mai facut cu cardul dvs. de credit?

Clientul: - Nu. Si nici nu cred ca mai poti face altceva cu un card de credit decat sa retragi bani de la bancomat sau sa faci o plata la supermarket.

Acest dialog ar putea continua usor pe vreo cateva pagini in functie de:

- nivelul general de intelegere al clientului (pentru ca unii pricep mai repede, altii mai incet si au nevoie de mai mult timp si mai multe exemple);

- nivelul de cunostinte al clientului despre produs (cunostinte care pot proveni din experienta sa anterioara cu produsul, din ceea ce a citit pe internet ori in presa, din ceea ce a auzit la televizor);

- opinia generala a clientului vizavi de subiect / produs / companie.

Obligatoriu insa, pasii urmatori sunt:

- intelegerea corecta a obiectiei;

- verificarea adevarului din spatele obiectiei;

- demontarea obiectiei (procedand intr-un anume fel daca obiectia face referire la o caracteristica existenta a produsului si procedand intr-un cu totul alt mod daca obiectia face referire la o caracteristica inexistenta a produsului);

- solicitarea feedback-ului clientului cu privire la reusita actiunii de demontare a obiectiei.

Aparent lucrurile sunt simple. Doar aparent.

Iar cei care vin la cursul meu intensiv de vanzari inteleg rapid aceasta realitate. Mai mult, descopera cum trebuie sa procedeze corect si cu profesionalism pentru a face fata cu succes si eleganta de fiecare data cand se confrunta cu obiectii din partea clientilor. Orice fel de obiectii, indiferent daca ele fac referire la caracteristici existente sau inexistente ale produsului.

Stiu ca ti-ai dori acum sa afli acum cum sa demontezi smechereste obiectiile-opinii de mai sus. Ca sa stii si tu cateva scurtaturi cu care sa-i inchizi rapid gura clientului! :)

Te avertizez insa ca aceste replici de contraatac n-au nicio legatura cu procesul profesionist de demontare a obiectiilor si ele pot fi folosite doar intr-un cadrul amical, atunci cand iesi cu baietii la o bere sau cu fetele la mall. :)) Prin urmare, niciodata cand te afli fata in fata cu un (nou) client.

Clientul amic: - Toate bancile sunt niste camatari cu acte-n regula.

Vanzatorul, amic al clientului: - Si ai putea sa-mi dai cateva exemple de banci care folosesc metodele camataresti de recuperare a banilor de la clientii rau-platnici? Poti face o mica comparatie intre cum te trateaza o banca si cum te trateaza un camatar caruia nu i-ai platit rata la timp?

Clientul amic: - Orice ar face, banca nu pierde niciodata.
Vanzatorul, amic al clientului: - Poti sa-mi spui, te rog, cand pierd bani companiile de telefonie mobila? Sau alti furnizorii de utilitati? Sau cei care vand paine? Sau cel care vine sa-ti repare instalatia sanitara? Da-mi, te rog, macar un exemplu de companie care le propune clientilor sai oferte din care ea iese in pierdere.

Clientul amic: - Cardurile de credit sunt cele mai usturatoare produse bancare.
Vanzatorul, amic al clientului: - Daca-ti cumperi o masina, o iei ca sa te plimbi cu ea, nu sa cari busteni sau capre vii. Daca-ti cumperi un televizor, il iei ca sa te uiti la ecranul lui, nu sa-ti faci freza in oglinda ori sa-l folosesti ca si suport pentru un ghiveci de flori.

La fel si cand iti iei un card de credit, nu-l iei ca sa-ti retragi toti banii cash de la bancomat pentru a folosi apoi banii respectivi la supermarket sau benzinarie. Iti faci un card de credit ca sa ai la tine, 24/24 o rezerva de bani la care poti apela oricand in loc sa te imprumuti de la amici si sa-ti creezi astfel obligatii, ca sa platesti linistit pe internet si multe altele... Iar daca pierzi cardul, nu e ca si cum ai fi pierdut banii respectivi daca i-ai fi avut cash... Gresesc?...

 

5 calitati care il seduc pe angajator la interviu!

Aflati care sunt calitatile care ii impresioneaza cel mai frecvent pe angajatori la interviu!

In cadrul unui interviu, vi se cere in mod frecvent sa prezentati "3 calitati esentiale", "principalele atuuri", "punctele forte", etc. Cel mai bine este sa fiti pregatiti dinainte pentru acest tip de intrebare si sa nu inventati pe loc raspunsul.

Pentru a va ajuta sa-l seduceti pe angajator, va prezentam 5 dintre calitatile cele mai apreciate in cadrul unui interviu de angajare.

1. Optimismul

In aceasta perioada de criza economica, este important sa vedeti lucrurile cu optimism si sa considerati ca orice problema are si o solutie. Astfel dovediti ca aveti o viziune constructiva si sunteti capabili de automotivare.

2. Adaptabilitatea

In majoritatea companiilor, exista frecvente schimbari de organizare si strategie. Capacitatea de a va adapta si de a vedea orice schimbare ca o oportunitate interesanta pentru dezvoltarea profesionala este o calitate apreciata de angajator.

3. Entuziasmul

Aceasta calitate dovedeste ca doriti sa va largiti orizontul de cunoastere si sunteti pregatiti pentru diverse activitati in cadrul companiei, ceea ce isi doresc si angajatorii care cauta tineri pentru a-i forma la locul de munca.

4. Abilitatile de comunicare si relationare

Pentru ca cele mai multe dintre job-uri presupun munca in echipa, iar comunicarea in cadrul departamentului si intre departamente este foarte importanta pentru buna functionare a companiei, angajatorii pun accent pe aceasta calitate.

5. Motivarea

Un candidat motivat este intotdeaua apreciat, mai ales ca ii poate motiva si pe cei din echipa sa. Pentru a-l convinge pe angajator, trebuie sa dovediti ca va place ceea ce faceti, dar mai ales ceea ce veti face in cadrul companiei.

Nu uitati: atitudinea si personalitatea cantaresc la fel de mult la interviu ca si experienta si competentele voastre!

Cateva poze pentru weekend

Asa cum se știe weekend-ul este pentru relaxare și nu munca. Nu am sa încep cu povesti sau texte lungi dar, las pozele sa vorbească.

Câteva poze pentru weekend:

Cum sa stralucesti la interviul de angajare

 

Sursa interesanta de informatii www.recrutam.ro

 

Prima intalnire cu potentialul angajator, interviul reprezinta o etapa extrem de dificila, in cateva minute angajatorul fiind obligat sa-si formeze o imagine despre voi.

Este foarte important ca in momentul in care mergeti la un interviu de angajare sa fiti relaxati si siguri ca puteti sa-l convingeti pe angajator de capacitatile si aptitudinile voastre. De asemenea, trebuie sa intelegeti ca din moment ce sunteti deja acolo, CV-ul si profilul vostru sunt interesante pentru angajator si companie.

Cu siguranta, aveti nevoie sa cunoasteti anumite lucruri inainte de a merge la interviul de angajare, dar orice ati face nu veti fi niciodata pregatiti. Este important sa cunoasteti detalii despre companie, serviciile si produsele oferite, dar nu veti putea avea raspunsuri pregatite pentru toate intrebarile din partea angajatorului.

 

Ce vrea persoana care este in fata voastra, de cealalta parte a biroului, care are o atitudine mult mai relaxata decat a voastra? Scopul acestei persoane este sa descopere cine se afla in spatele CV-ului si scrisorii voastre de intentie. Angajatorul isi doreste sa descopere care este personalitatea voastra. In consecinta, vorbiti despre voi, prezentati cele mai importante calitati care pot sa va puna in valoare.

Tot timpul exista anumite lucruri mici care fac intotdeauna diferenta in timpul interviului de angajare. Cand vi se solicita sa va prezentati calitatile si defectele, incepeti sistematic cu defectele care pot fi compensate cu calitati. De exemplu, detaliile mici pe care angajatorul nu ar vrea sa le auda, trebuie totusi specificate, cu mentiunea ca faceti eforturi pentru a indrepta aceste defecte. In acest fel, puteti evita reprosurile ulterioare.

Un detaliu care poate face diferenta intre candidati este legat de rubrica din CV in care vorbiti despre hobby-uri. Daca ajungeti sa vorbiti despre aceasta rubrica din CV inseamna ca angajatorul este interesat de profilul vostru, dar trebuie sa aveti grija, deoarece sunt intrebari capcana pentru care trebuie sa oferiti raspunsul asteptat. Prezentati in CV hobby-uri care sunt in raport cu job-ul dorit, dar pentru care pot fi sustinute cu explicatii adecvate.

Incertitudinile, indoiala si posibilele probleme care pot sa apara in timpul interviului vor avea un efect negativ asupra voastra. De aceea, este important sa incercati sa va debarasati de ele in momentul in care ati ajuns in sala in care veti sustine interviul.

Imaginati-va sala in care va avea loc intalnirea cu angajatorul ca pe un loc sigur, cu persoane care vor sa-si faca treaba si nu uitati ca angajatorul vrea sa vada ce este mai bun, nu ce este mai rau.

3 reguli de aur pentru a-ți alege cariera potrivită

     

Cu toții ne dorim ca primul job pe care îl avem să fie piatra de temelie a unei cariere de succes, dar, din păcate, mulți dintre noi ne dăm seama după un timp că ceea ce credeam că este jobul ideal pentru noi începe să devină încet, încet un coșmar din care cu greu putem evada. Motivele alegeri jobului pot fi multiple: pentru că era „la modă”, pentru că am urmat sfatul unui apropiat sau, pur și simplu, a fost prima ofertă pe care am avut-o și ne-a încântat. Chiar dacă primul job nu a fost o opțiune fericită, asta nu înseamnă că șansele noastre de a avea o carieră împlinită sunt năruite.

           

Ca să trecem peste această notă sumbră, vă putem spune că, potrivit statisticilor, doar aproximativ 5% dintre persoanele care se angajează pentru prima dată sunt mulțumiți de alegerea făcută și își vor dezvolta o carieră în domeniul ales. Cum putem să ne creștem șansele de a fi printre persoanele care identifică jobul dorit, care să ne pună pe drumul corect în viața profesională? Cei de la Business Insider ne oferă 3 sfaturi în acest sens.

1. Nu alege un job care este la modă. În ultimii ani au tot existat diverse domenii care au fost văzute ca fiind adevărate mine nesecate de posturi vacante. Trebuia doar să urmezi o facultate de profil și, la terminarea studiilor, îți găseai destul de ușor un loc de muncă. Din păcate însă, mulți tineri au ales această variantă, iar la finalizarea studiilor s-au trezit în fața unui adevăr crunt. Concurența pentru diverse posturi era foarte mare din cauză că multe persoane s-au pregătit pentru joburile „la modă” și nici salariile nu erau cele visate de absolvenți.

2. Alege-ți un stil de viață, nu vâna o poziție. E bine să ai aspirații, mentori și să vrei să ajungi să ai o viață similară cu cea a idolului tău. Totuși, urmărește atent evoluția acestuia și vezi dacă ești dispus să faci sacrificiile pe care le-a făcut el pentru a obține ceea ce are acum. Sunt foarte puține persoane care afirmă că, dacă ar trebui să o ia de la capăt, ar face exact aceleași lucruri pe care le-a făcut. Alege-ți o destinație finală, dar încearcă să îți urmezi propria cale, astfel încât, atunci când îți atingi obiectivul, să poți spune că ești fericit cu ceea ce ai realizat și că, dacă ar trebui să ia totul de la zero, ai face același lucru.

3. Nu rămâne blocat într-un domeniu care nu îți face plăcere. O idee bună ar fi să testezi mai multe joburi, ne sfătuiesc cei de la Business Insider. Schimbarea frecventă a jobului arată că cei care fac asta se află cu adevărat în cautarea unei cariere pe care și-o doresc. Renunțarea la un job care nu îți place și nu îți aduce satisfacție este, până la urmă, cel mai simplu mod de a identifica, după mai multe încercări, ceea ce îți place să faci. Iar dacă ți-e frică de cum ar putea arăta CV-ul tău în ochii celui care face recrutările, nu ai de ce să te temi. Poți apela la serviciile unei companii specializate în scrierea de CV-uri, care ar putea să îți transforme parcursul profesional haotic într-o poveste care a avut un sens încă de la început.

5 greșeli majore pe care trebuie să le evitați într-un CV

        

Un mic up-date la un post mai vechi la care am lucrat ceva timp sa mai gasesc greseli.

 

E inutil să mai spunem că CV-ul este dischizătorul de drumuri către un nou job, dacă vreți, acest document reprezintă echivalentul virtual al unei strângeri de mână atunci când facem cunoștință cu cineva. Și pentru că vrem să lăsăm o impresie bună de la primul contact pe care îl avem cu un potențial nou angajator, cartea noastră de vizită, CV-ul în acest caz, trebuie să arate impecabil. În continuare vom trece în revistă câteva erori des întâlnite, care fac din CV-ul nostru un document greu de citit și neinteresant pentru recrutor. Iată care sunt cele cinci greșeli care, odată eliminate, vă pot crește șansele să obțineți un interviu și să demonstrați că sunteți candidatul ideal pentru jobul vacant.

           

1. Prezintă-ți realizările, nu doar job description-ul. Dacă ceea ce scrii tu în CV poate reprezenta o informație la fel de corectă și în cazul altui candidat, atunci de ce ar alege recrutorul să te invite tocmai pe tine la interviu? Acest document ar trebui să conțină informații care să arate că ești diferit de restul, așa că enumeră realizările tale. Dacă te-ai ocupat de conturile de social media ale unei companii, menționează cu cât a crescut numărul de fani. Dacă ești administratorul unui site, precizează cum au evoluat numărul de utilizatori și numărul de afisări. Și exemplele pot continua. Doar tu știi care au fost realizările tale, deși ar fi de preferat ca și șeful tău să le fi observat...

2. Nu uita de greșelile gramaticale. Recitește-ți de câteva ori CV-ul, pentru a te asigura că nu există greșeli. De multe ori, erorile gramaticale te pot costa prezența la interviu, cu atât mai mult cu cât recrutorul are de ales din sute sau mii de CV-uri depuse pentru un anunț de recrutare. Și încă ceva: dacă scrieți un CV în engleză, nu vă bazați neapărat pe opțiunea „Spelling&Grammar check” din Word. E posibil ca soluțiile propuse să nu fie cele mai fericite.

3. Nu lăsa erorile de formatare să îți ruineze șansele de a ajunge la interviu. Dacă nu ați aplicat la un job pe un site de recrutare, unde formatul CV-ului este standard, atunci cu siguranță ați trimis un CV recrutorului prin intermediul email-ului. Însă aici apare problema. În funcție de programul și versiunea folosită de persoana care a primit aplicația ta, există posibilitatea ca CV-ul tău să nu se afișeze corect. Mi s-a întâmplat de câteva ori să primesc un text care se afișeau ca un șir infinit de litere, din cauză că nu foloseam cea mai recentă versiune de Word. Imaginează-ți ce părere ar avea un recruitor care vrea să citească un CV care se afișează în modul descris mai sus. Cea mai sigură variantă ar fi să trimiți CV-ul tău în format PDF, pentru că acesta nu își pierde formatările.

4. Nu folosi prea multe superlative. E bine să te prezinți într-o lumină favorabilă, dar nu face exces de superlative. Cum spunea și mai devreme, cea mai bună modalitate de a te prezenta sunt realizările tale. Și cum rezultatele tale vorbesc de la sine, nu este nevoie să faci exces de zel și să îmbraci pompos.

5. Ai grijă la cuvintele cheie. Din sutele de CV-uri trimise pentru un post disponibil, unele au mai multe șanse de a fi vizualizate decât altele. De ce? Pentru că în redactarea acestora au fost folosite cuvintele-cheie corespunzătoare. Deși toate aplicațiile trimise ar trebui vizualizate de recrutor, în funcție de numărul de persoane care se ocupă de trierea candidaților și volumul de CV-uri, se pot folosi o serie de motoare de căutare care să le ușureze munca celor care fac selecția. Cu ajutorul acestor instrumente, recrutorul va selecta și vizualiza doar CV-urile care au menționate diversele informații necesare postului. Spre exemplu, dacă aplici la un post de „social media coordinator”, în primul rând, CV-ul tău ar trebui să conțină cel puțin odată cuvântul social media. Iar dacă în anunțul de recrutare se precizează diverse canale de socializare virtuală, menționarea acestora în CV-ul tău și prezentarea de rezultate palpabile în aceste zone îți pot crește șansele de a fi chemat la interviu.

Nu-ţi mai place jobul tău? Află dacă e cazul să pleci sau să rămâi

       

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Toţi oamenii au zile proaste la serviciu sau au chiar perioade lungi în care se simt deprimaţi din cauza jobului. Dar cum faci deosebirea dintre nemulţumirea obişnuită pe care o simţi uneori şi starea pe care ţi-o dă un job care nu ţi se potriveşte deloc? Cum îţi dai seama că eşti, într-adevăr, gata să laşi în urmă jobul pe care-l ai? Şi, după ce ţi-ai dat seama, cum e mai bine să procedezi ca să te asiguri că pleci cu eleganţă?

           

Ce spun experţii

Dacă îţi părăseşti jobul printr-o demisie, gestul acesta poate să aibă un impact negativ asupra carierei tale şi să îţi dea peste cap viaţa personală. Dar poate să fie şi mai rău dacă rămâi pe loc într-o situaţie nedorită. „Văd foarte mulţi oameni care sunt paralizaţi de starea de nefericire pe care o au din cauza situaţiei lor curente”, spune Leonard Schlesinger, preşedintele Babson College şi coautorul cărţii Just Start: Take Action, Embrace Uncertainty, Create the Future. Cel mai adesea, e mai uşor să nu faci nimic şi să rămâi în situaţia în care te afli. „Majoritatea oamenilor aflaţi într-un job prost sau nepotrivit rămâne în acel job fiindcă lumea corporatistă e orientată pe menţinerea noastră în rolurile pe care le avem deja, nu pe ideea de a potrivi fiecare individ în parte cu rolul său ideal”, spune Daniel Gulati, antreprenor din domeniul tehnologiei şi coautor al cărţii Passion & Purpose: Stories from the Best and Brightest Young Business Leaders.

Dar nu te lăsa blocat în situaţia în care te afli. Iată cum poţi decide dacă a venit, într-adevăr, vremea să pleci şi, dacă e aşa, cum să o faci într-un mod eficient:

Fii atent la semnalele de alarmă

Încearcă mai întâi să-ţi dai seama dacă nu cumva ţi-ai pierdut starea aceea de încântare pe care o simţeai când te gândeai la imaginea de ansamblu a jobului tău sau te ocupai de activităţile de fiecare zi. „Atunci când oamenii mă întreabă cum merge treaba la jobul meu, răspunsul meu standard este că îmi place foarte mult ceea ce fac, ceea ce nu înseamnă că îmi place chiar în fiecare zi”, spune Schlesinger.

Iată câteva semne care te avertizează că se întâmplă ceva care, văzut dintr-o perspectivă mai largă şi mai profundă, e „mai mare” şi mai grav decât pare:

Îţi tot promiţi că o să pleci, dar nu o faci niciodată. Gulati spune că aceste „începuturi false” sunt adesea un indiciu că există o problemă mai adâncă.

Nu-ţi doreşti să ai jobul şefului tău. Dacă, la gândul că ai putea să avansezi şi să ai jobul şefului tău, nici măcar nu suporţi ideea, trebuie să te gândeşti foarte bine la ceea ce va urma. Este foarte probabil ca „omologii tăi «mai flămânzi» să te lase în urmă, creându-ţi o nemulţumire şi mai mare faţă de jobul tău”, spune Gulati.

Ai în mod constant performanţe sub aşteptări

Dacă încerci iar şi iar să devii mai bun, dar nu vezi nici un rezultat, s-ar putea să fi venit vremea să te întrebi dacă „ai ceea ce trebuie” sau dacă şeful şi colegii tăi apreciază ceea ce ai de oferit. Schlesinger te avertizează că uneori s-ar putea ca, pur şi simplu, să ai de-a face cu o sarcină imposibilă – jobul implică un volum de muncă mult prea mare, interesele şi intrigile din companie sunt prea încurcate, nu primeşti suficiente resurse sau nu ai abilităţile şi experienţa necesare ca să îndeplineşti cerinţele jobului.

Dacă remarci unul sau mai multe dintre aceste semnale de alarmă, acordă-le atenţie şi întreabă-te dacă preţul pe care-l plăteşti rămânând în job ţi se pare acceptabil şi rezonabil. S-ar putea ca, gândindu-te şi la „costuri” – pierderea altor oportunităţi, faptul că jobul „te costă” emoţional – să ajungi la concluzia că nu merită să plăteşti un asemenea preţ.

 

„Testează apele”

Pentru a explora mai profund răspunsul la întrebarea dacă eşti gata sau nu să pleci, fă câteva experimente ca să îţi dai seama dacă percepţia ta se potriveşte cu realitatea. „E mai bine să te bazezi pe informaţiile pe care le culegi din interacţiunile directe cu oamenii decât «să te învârţi în gol în propriul scaun»”, spune Schlesinger. El îţi sugerează să porţi o discuţie sinceră cu şeful tău despre modul în care eşti perceput şi despre ce anume eşti capabil să realizezi în rolul tău.

În cazul în care crezi că managerul tău nu ar fi deschis la o asemenea discuţie, Gulati te sfătuieşte să te uiţi la ultimele două evaluări anuale ale performanţelor tale. „Cum te fac să te simţi comentariile din evaluări: mai puternic sau mai abătut? Dacă performanţele tale stagnează, în ciuda faptului că depui eforturi ca să faci tot ce poţi tu mai bine, s-ar putea să-ţi doreşti să pleci înainte ca reputaţia ta profesională să fie şi mai afectată”, spune el. Mai există un mod în care poţi testa ca să vezi dacă există vreo nepotrivire între percepţia ta şi realitate: data viitoare când şeful tău are de înmânat o sarcină importantă ce va atrage atenţia asupra celui care o îndeplineşte, oferă-te şi tu să te ocupi de acea sarcină. Dacă eşti trecut cu vederea, s-ar putea ca şeful tău să nu-ţi aprecieze abilităţile şi să fi venit timpul să îţi vezi de drum.

Asigură-te că ştii bine care sunt riscurile la care te supui plecând

Înainte de a lua decizia finală, asigură-te că ai evaluat dezavantajele. Chiar dacă ai certitudinea că eşti în jobul nepotrivit, există riscuri inerente plecării din job: ai putea să deteriorezi relaţiile existente, să pierzi un venit de care ai mare nevoie sau să-ţi „pătezi” CV-ul. După cum spune Gulati, în decursul vieţii lor profesionale, oamenii capătă de regulă 10 şanse de a-şi părăsi jobul, ceea ce înseamnă cam o dată la fiecare patru ani. „Dacă îţi schimbi jobul mai des de-atât, companiile vor începe să te vadă ca pe un job-hopper”, spune el. Obiceiul acesta îţi va afecta reputaţia profesională şi şansele de a obţine alte joburi în viitor. „Treaba aceasta ar putea deveni problematică, mai ales dacă găseşti un rol pe care ţi-l doreşti foarte mult, dar nu poţi să treci nici măcar de prima fază de selecţie din cauza CV-ului tău ce indică un traseu profesional imprevizibil”, spune Gulati.

Întotdeauna pleacă spre ceva, nu ca să fugi de ceva

Poţi să reduci unele dintre riscuri hotărând, înainte de a părăsi jobul, care va fi următorul tău pas. Ambii experţi sunt de acord că este mai bine să pleci având măcar o idee despre ceea ce vrei să faci mai departe, dacă nu chiar un plan în toată regula. „Oamenii ar trebui să îşi dea demisia dintr-un job pentru a-şi asigura un nou rol pozitiv, nu dintr-o pornire emoţională pe care o pun în practică pentru a evita o situaţie negativă. Dacă într-adevăr urăşti ceea ce faci, ar trebui să pleci neapărat, dar nu înainte de a identifica o activitate de care ai vrea să te ocupi în viitor şi în cazul căreia sunt toate şansele să îţi placă foarte mult ceea ce faci”, spune Gulati.

Schlesinger adaugă: „Eu nu aş pleca fără să-mi fi făcut dinainte un fel de plan, fie că e vorba despre un set de experimente pus în practică pentru a-mi confirma care este activitatea care mă încântă cel mai mult şi de care de-abia aştept să mă ocup în viitorul apropiat, fie că este vorba despre a avea în mod conştient o strategie pentru a acţiona astfel încât lucrul pe care mi-l doresc să se întâmple”. Bineînţeles, nu e întotdeauna posibil. „Mulţi oameni lasă lucrurile să rămână «cu final deschis», mai ales dacă au siguranţă financiară sau tânjesc să aibă parte de o perioadă neîntreruptă de introspecţie”, spune Gulati.

Nu ieşi „trântind uşa după tine”

S-ar putea să visezi cu ochii deschişi cum ar fi să-i spui şefului tău să ia jobul acesta şi să se ducă la naiba, dar asta nu va face decât să-ţi ofere o uşurare rapidă pe termen scurt şi s-ar putea să îţi ruineze viaţa profesională. „Nu e nimic mai rău decât să iei o situaţie proastă şi să ieşi din ea înrăutăţind-o şi mai mult. Modul în care pleci este la fel de important ca modul în care ai venit”, spune Schlesinger. Discută decizia cu oamenii care contează în viaţa ta: soţul/soţia, copiii, prietenii. Roagă-i pe mentorii tăi şi foştii tăi şefi să-ţi dea un sfat.

Dar lucrul cel mai important este ca, aşa cum îţi recomandă Schlesinger, „să priveşti situaţia din punctul de vedere al şefului tău şi să te gândeşti la cum anume ai putea comunica procesul prin care te desprinzi de job într-un mod care să arate respect pentru această situaţie”. Gulati este şi el de acord cu asta: „Odată ce ai decis să pleci şi ai în minte o anumită zi care va fi ultima ta zi de lucru, ar trebui să îl anunţi imediat pe supervizorul tău direct şi să faci toţi paşii din procedura ce trebuie urmată la plecarea din companie”.

Principii de ţinut minte

Fă asta:

• Întreabă-te dacă sarcinile presupuse de jobul tău pot fi îndeplinite, dacă eşti capabil să le îndeplineşti şi dacă preţul pe care-l plăteşti rămânând pe loc nu este cumva prea ridicat.
• Fă experimente scurte, pentru a vedea dacă, într-adevăr, situaţia ta actuală chiar nu poate fi rezolvată.
• Încearcă să-ţi dai seama, înainte de a pleca, ce anume vrei să faci în viitorul apropiat.

Nu face asta

• Nu rămâne dacă nu îţi doreşti jobul pe care-l are şeful tău sau un alt superior al tău – trebuie să ai o viziune în privinţa pasului următor pe care vrei să-l faci în carieră.
• „Nu arde podurile în urma ta”, indiferent câtă nemulţumire ai acumulat – gestul acesta ar putea să-ţi ruineze reputaţia profesională.
• Nu-ţi face un obicei din a-ţi da demisia din jobul pe care-l ai – o să-ţi umpli CV-ul de „pete”.